În România, influenţa oamenilor asupra animalelor se poate vedea în cazul unor specii. Vânătoarea excesivă sau eliminarea habitatului natural au dus la punerea în pericol a unor specii. Ariciul La maturitate ariciul are 25-30 de centimetri, cu o coadă de 2-5 centimetri. Este întâlnit la câmpie, zone umede, deal şi munte. Locuieşte în păduri de foioase, tufişuri, mărăcinişuri sau în Delta Dunării, în zonele înalte. E un mare amator de insecte şi râme, broaşte, cadavre, ouă şi puii de pasăre care stau la sol, dar şi ciuperci, fructe şi iarbă. Consumă pepeni. Iarna hibernează. În lume există 17 specii de arici, grupare în cinci genuri. În România există specia Erinaceus roumanicus, descrisă în 1900. Diferenţa dintre aricii româneţti şi cei europeni constau în faptul că cei locali au botul de culoare mai închisă, capul mai rotunjit şi au o pată albă în zona pieptului.
Exista mai mult de 300 de specii de veverita, impartite in 7 familii. Exista mai multe tipuri de veverite: de pamant, de copac, zburatoare si roscata. Veverita poate avea mai multe culori: gri, alba, roscata si neagra. Media de viata este de 5-7 ani si este un animal amuzant pentru ca sare dintr-o parte in alta.
Blana veveritei este densa, avand o marime de 25-30 centimetri, o coada de 20-25 centimetri si greutatea de 350-600 grame.
Hrana
Veverita se hraneste cu alune, ghinde, fructe de fag, scoarta de copac, ciuperci, muguri, frunze, flori si chiar oua.
Mediu de viata
Veverita este raspandita pe toata suprafata pamantului, mai putin Australia. Poate fi gasita in paduri, orase, parcuri, oriunde exista copaci.